Ceasuri & Bijuterii

Povestea unei pasiuni spusă de Angela Ciobanu, unul dintre cei mai apreciaţi designeri români din Viena

Share pe Facebook

Bijuteriile fac parte din viaţa noastră şi suntem dispuşi să plătim oricât pentru un obiect frumos, eventual unicat, creat cu (şi din) pasiune de mâinile unui designer talentat. Angela Ciobanu şi-a descoperit talentul şi pasiunea pentru bijuterii în urmă cu câţiva ani. A început mai mult dintr-o joacă să creeze bijuterii de autor, ea fiind pe atunci arhitectă cu acte în regulă. Nu numai că i-au ieşit din mână nişte obiecte absolut superbe, dar bijuteriile ei au fost extrem de aapreciate şi premiate în întreaga lume. De vreo 5 ani s-a mutat la Viena, unde are un mic atelier în care îşi imaginează, desenează şi creează unele dintre cele mai frumoase bijuterii pe care eu le-am văzut până acum (dacă nu mă crezi, ai dovezi în Galeria foto). Evident că după ce am văzut bijuteriile, am vrut neapărat să aflu şi povestea lor, spusă de Angela Ciobanu.

Ca să fii designer de bijuterii, trebuie să fii pasionată de bijuterii, nu?

Pasionată de a le face, în primul rând. În cazul meu, bucuria de a lucra o piesă (şi de a o vedea ulterior purtată) o depăşeşte cu mult pe aceea de a purta bijuterii.

Câte bijuterii ai acasă?

Greu de spus, nu le-am numărat, ştiu doar că nu pot fi niciodată suficiente. Unul dintre cele mai frumoase lucruri legate de meseria mea este faptul că am ocazia de a intra în contact cu mulţi artişti extrem de talentaţi, aşa că am deja multe bijuterii foarte dragi mie, sper să fie o colecţie care va tot creşte în timp. La rândul lor, bijuteriile mele au ajuns în posesia unor artişti pe care eu îi admir mult, iar acesta este unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le-aş putea primi.

Când ţi-ai dat seama că ai talent şi îţi place să fii designer de bijuterii?

Nu ştiu nici acum dacă am talent, dar spre sfârşitul anului 2009 am început să schiţez, cu mare pasiune, bijuterii. Iar în februarie 2010 am intrat, întâmplător, în atelierul lui David (n.r. David Sandu). A doua oară am mers pentru a-l întreba dacă m-ar putea învăţa tehnica de bijuterie. Am început în martie 2010 şi, cu ajutor, am lucrat prima mea piesă - un inel. Am fost tare uimită de rezultat, fusesem mereu convinsă ca nu am niciun fel de îndemânare, mai ales că urâsem toată facultatea să fac machete. La sfârşitul lui octombrie 2010 am participat pentru prima oară la un eveniment public, la Autor, şi tot atunci am câştigat şi primul meu premiu, cel pentru debut şi pentru cea mai bună colecţie. Era pentru prima dată când îmi puneam problema că şi altor oameni le-ar plăcea ceea ce lucrez eu, şi cred că a şi reprezentat momentul în care m-am gândit să merg mai departe. Am fost încurajată să rămân în atelier şi a urmat o ucenicie care a durat în total doi ani, timp în care am învăţat mult.

Ce s-a întâmplat cu arhitectura? Ai practicat vreodată această meserie?

Am început să lucrez de la sfârşitul anului doi de facultate şi am continuat timp de aproape opt ani, ultimii doi fiind cei în care începusem deja să lucrez bijuterie şi mai aveam câteva proiecte de arhitectură în paralel. Tot ce câştigam în perioada aceea investeam oricum mai departe în materiale pentru bijuterie. De când m-am mutat însă în Viena, adică acum aproape cinci ani, m-am concentrat numai pe bijuterie. Dar cred că tot ce am asimilat în acei ani, de studiu şi de practică, mă ajută mult în ceea ce fac acum.

De unde te inspiri atunci când realizezi o bijuterie/o colecţie nouă?

Sunt multe lucruri la un loc, prea multe, totul. Întâmplări şi trăiri şi, mai ales, percepţia mea despre ele transpusă în ceva ce poate fi purtat sub forma unei bijuterii. Emoţiile puternice sunt, probabil, cel mai bun stimul pentru creativitate, oricât de greu ne-ar fi să le acceptăm.

Foto: Emanuel Baruch

Sunt scumpe bijuteriile tale? Ţi se pare că preţul lor justifică munca şi efortul depus?

Nu ştiu dacă sunt scumpe sau ieftine. În primul rând, în bijuterie există un open end în ceea ce priveşte preţul. În al doilea rând, preţul unei piese nu reflectă doar costurile de producţie din acel moment, în el este firesc să se regăsească creativitatea şi originalitatea autorului, calitatea execuţiei, timpul şi energia investite în formarea celui care a creat obiectul, premiile obţinute, participările la toate evenimentele care i-au permis respectivului artist sau designer să îşi facă piesele cunoscute unui public cât mai larg şi să se poziţioneze la un anumit nivel într-un anumit moment dat. Este adevărat că, din păcate, preţul va avea întotdeauna o valoare relativă, în funcţie de cumpărătorul la care ne raportăm. Îmi doresc ca bijuteriile mele să fie purtate de oamenii care le apreciază şi cărora li se potrivesc, şi nu doar de anumiţi oameni care şi le permit. Eu îmi lucrez singură toate piesele, manual, este imposibil să concurez cu brandurile care fac producţie în masă. Nici nu îmi doresc, de fapt. Însă, pe lângă piesele unicat, care vor avea întotdeauna prin natura lor preţuri mai ridicate, am piese pe care le lucrez în serii limitate şi care îmi permit preţuri cu mult mai accesibile.

Când ai plecat din România şi de ce?

M-am mutat în Viena în 2012, după doi ani legaţi petrecuţi în Bucureşti. Înainte, lucrasem o vreme într-un birou de arhitectură din Bruxelles, iar atunci când am revenit în Bucureşti am ştiut că va fi pentru o perioadă limitată de timp. În momentul în care am plecat din nou s-au suprapus mai multe motive, foarte personale.  

De ce ai ales Viena?

Prima dată când am mers în Viena eram în trecere cu maşina şi am petrecut o jumătate de oră, noaptea. A fost suficient pentru a ştii că la un moment dat voi locui acolo, dar a fost nevoie de mai mulţi ani pentru a face pasul cu adevărat. În 2012 mi-am găsit un mic atelier de bijuterie pe care l-am putut închiria la un preţ pe care mi-l puteam permite, şi m-am mutat.

Care sunt cele mai mari realizări ale tale pe acest plan? Unde sunt expuse bijuteriile tale şi cine le poartă, precum şi ce recunoaşteri ai primit ca designer?

Îmi este greu să fac o diferenţiere între evenimentele la care am participat, pentru că la momentele respective m-am bucurat de fiecare reuşită în egală măsură, fiecare reprezentând un pas mai aproape de punctul în care mă găsesc acum. Cea mai mare realizare cred că va rămâne faptul că prin intermediul muncii mele am ajuns să cunosc oameni foarte speciali, e cea mai mare bucurie. Am avut de-a lungul timpului bijuteriile expuse în multe locuri (adesea râd spunând că au ajuns să vadă câteva locuri pe care eu încă nu am avut ocazia să le văd): München, Amsterdam, Frankfurt, Ljubljana, Paris, Barcelona, Milano, Torino, Lille, Bruxelles, Los Angeles, Tokyo, Beijing, Hong Kong, Bucuresti, Viena. De asemenea, am câştigat sau am fost în finalele câtorva competiţii internaţionale.

Ai familie în Viena sau toţi ai tăi au rămas în România?

Nu am legături de sânge aici, o parte a familiei mele este în Bucureşti, iar o alta în Bruxelles. Am fost însă adoptată de oraş şi de oamenii de aici, aşa încât acum acasă este pentru mine aici (sau, cel puţin, şi aici).

Te gândeşti să te reîntorci în ţară?

Mă gândesc adesea, cu drag, la ţară şi încerc să merg cât mai des. Cred că voi rămâne întotdeauna foarte legată de ţară, indiferent de locul în care m-aş afla, de familie şi de prietenii pe care îi am acolo, în primul rând. Există însă mai multe lucruri care mă fac să cred că, cel puţin pentru moment, locul în care îmi doresc să trăiesc şi să lucrez este Viena.

În România mai participi la târguri de designer, se pot găsi undeva produsele tale?

Toate evenimentele la care am participat în ultimii ani au fost în afara ţării. De fapt, cu două excepţii, au fost şi în afara Vienei. Din păcate, pentru moment, bijuteriile mele nu se găsesc în nicio galerie sau magazin din ţară, însă se pot comanda direct la mine.

Viaţa este o pasiune pentru tine?

Se spune ca toţi murim, dar puţini avem şansa de a trăi cu adevărat. Cred că fără pasiune, viaţa nu este decât un drum spre acea unică destinaţie imposibil de evitat. Îmi doresc să mă număr printre norocoşii care s-au şi bucurat de călătorie înainte de ajunge la finalul drumului, oricât de lung sau de scurt ar fi fost el.

Pentru ce pasiune merită să trăieşti la maxim, în opinia ta?

Pentru orice pasiune îţi umple sufletul. Pentru iubire, în general, în multiplele ei forme.

Ce te pasionează pe tine aşa de tare încât simţi că viaţa ta ar fi cu totul alta fără această pasiune?

Bijuteriile pe care le fac, îngheţata, ananasul, yoga. Plus multe alte calorii care nici nu ar încăpea într-un răspuns. 

Acest articol face parte din campania LIFE is Passion în care vom arăta ce înseamnă cu adevărat să-ţi cultivi pasiunile. Campania se va încheia cu evenimentul LIFE is Passion în care pasiunile se vor materializa în experienţe pentru vizitatori.

LIFE is Passion se deschide pe data de 24 noiembrie cu un eveniment privat în vila Qreator by IQOS şi tot acolo va putea fi vizitată de publicul larg pe data de 25 noiembrie, între orele 10.00 şi 21.00.

Partenerii principali ai campaniei sunt Volvo şi Nespresso. Evenimentul este susţinut de JapanosDomeniul Bogdan, Aqua Carpatica şi Golf Room.

viewscnt

Articole recomandate