Auto

Kiara Anca Firan, între motociclism viteză şi actorie: „E o chimie foarte strânsă între om, artă şi motor”

Share pe Facebook

Kiara Anca Firan este una dintre puţinele tinere de la noi care s-au încumetat să încalece pe-o şa şi… să îşi ducă pasiunea mai departe. Practică de ani buni motociclism viteză, un sport dominat până acum de bărbaţi. Şi are rezultate. Kiara este campioana competiţiei RoSBK, precum şi câştigătoarea ActionBike.

Pe Kiara Anca Firan o puteţi vedea atât în circuit, în goana motorului, cât şi pe scena teatrelor din Bucureşti. Îmbină cu succes cele două pasiuni şi reuşeşte mereu să „strecoare” alte hobby-uri în program. 

Ce a fost mai întâi actoria sau pasiunea pentru motoare?

Consider că ambele au crescut cu mine. Atunci când eram mică, bunicul din partea mamei îmi povestea despre peripeţiile lui cu motocicleta şi îmi arăta motociclete pe stradă. Bunicul din partea tatălui. Mă lăsa mereu să mă murdăresc pe mâini lucrând împreună la eterna Dacie stricată din faţa scării.

Am făcut sport de performanţă de mică şi m-am obişnuit cu publicul în sală. Am cochetat cu actoria încă din şcoala generală, am încercat să intru într-o trupă de teatru, dar din păcate nu s-a putut pentru că eram româncă... şi asta se întâmpla în altă ţară. Am descoperit că vreau să urmez această artă a actorului pe la 17 ani. Am mers pentru prima oară pe două roţi, cu motor la 12 ani.

În concluzie, consider că ambele au fost cu mine şi s-au dezvoltat în ritmul lor şi al meu. O chimie foarte strânsă între om, artă şi motor.

Cum te-ai apropiat de cele două domenii atât de diferite?

După ce am învăţat să merg cu motocicleta, într-o curte, în cerc, am început să ies pasageră pe scuter sau pe motor. Nu îmi permiteam o motocicletă, ieşeam pasageră cu începătorii, ca să înveţe să meargă cu extra greutate şi le ceream la schimb motocicleta câteva ture.

Mă uitam la MotoGP şi, ca o fană adevărată, îmi doream să mă fac mare să mă mărit cu Valentino Rossi. Mă bucuram când găseam surprize Turbo cu motociclete. În ambele domenii am visat şi mi-am urmat visul, am avut curaj să încerc ceva ce pentru mulţi părea imposibil.

Ce îţi place cel mai mult pe scenă?

Cel mai mult iubesc momentul de la final când se ridică impunătoarea cortină şi mă loveşte un ropot de aplauze. Energia publicului mulţumit după un spectacol. Zâmbetele celor care îşi fac palmele roşii şi mai strigă „Bravo!”. Asta îmi spune că am reuşit să le intrăm în suflet şi vor pleca de la teatru diferiţi.

Ador sentimentul pe care îl am când păşesc pe scândură. Energia lemnului pe care au păşit actorii mari ai ţării. Îmi place forfota din spate, ceea ce nu văd spectatorii. Dăruirea oamenilor care nu urcă pe scenă, în faţă, stau în spate alături de noi şi trag sforile necesare ca să meargă spectacolul.

Ce oameni pasionaţi te-au inspirat până acum?

Audrey Hepburn, Valentino Rossi, Sandra Bullock, Alan Kempster, Michael Caine, Garry McCoy, Meryl Streep… The Dunlop Racing Family.

Când ai urcat prima dată pe un motor şi cum ai decis să practici acest sport de performanţă?

Aveam 12 ani când am urcat prima oară pe un model Kaizer. Am făcut mai multe sporturi de performanţă din copilărie până acum. Mă dedic atunci când iubesc o activitate şi cred că asta îmi aduce şi rezultatele. Mă uitam la curse, din copilărie, bine… atunci când au început să apară şi la noi pe posturile TV.

În 2013 am câştigat Cupa Bucureşti Moto-Îndemânare. Prima mea motocicletă este un Gecko, pe care l-am cumpărat în 2014. Honda CBR 600 RR. În următoarea săptămână un prieten mi-a dat motocicleta lui, tot o Honda CBR 600 RR şi am intrat împreună pe Motorpark.

Am plecat apoi la circuitul de kart, Târgul Secuiesc unde am învăţat cum să stau şi ce să fac pe o motocicletă 250cmc. De acolo am plecat la Serres, în Grecia, pentru primul meu antrenament moto pe un circuit mare. Am închis sezonul şi am luat hotărârea ca peste iarna să îl pregătesc pe Gecko pentru circuit.

În februarie 2016 am încercat un curs moto pe circuitele Valencia şi Aragon, în Spania, alături de un pilot român, iar la sfârşitul lui martie am luat startul în prima mea cursă pe circuit. În 2016 am încercat mai multe curse din diferite campionate şi am făcut mai multă pregătire şi antrenamente. Am avut câteva rezultate bune care m-au făcut să cred că se poate şi am decis campionatele pe care aveam să le urmez în sezonul 2017. Dacă la Romanian SuperBike am fost singura fată din campionat, anul acesta, la ActionBike am fost singura româncă. În clasamentul general ocup locul 5 la Rookies 600 RoSbK şi locul 9 la Lady's Race ActionBike. Aşa am decis să încep acest sport. Am încercat, am avut rezultate, am avansat şi sper să o ţin tot aşa.

Când vorbim despre motoare, ne gândim mai ales la „bikeri”, la un sport masculin. Ce anume din acest sport te atrage?

Momentul meu de linişte din cască. Atunci când închid viziera şi mă uit la semaforul roşu, atentă să prind momentul când se stinge ca să eliberez viteza. Momentul când trec linia start/finish şi am steagul cu pătrăţele care flutură deasupra, ştiu că sunt în faţa rivalei mele. Forfota şi freamătul motoarelor din micul nostru sat moto. Atunci când ne strângem seara în paddock şi reparăm sau setăm motocicletele pentru următoarea zi şi apoi ne aşezăm să povestim... de obicei tot despre motoare. Când gătim toţi şi mâncăm împreună, fiecare pune pe masa ce a adus de acasă. Festinul din paddock. Familia moto cu care te sfătuieşti atunci când nu înţelegi de ce te-ai blocat.

Dar nu în ultimul rând sentimentul pe care îl oferă două roţi. Acest dulce „tort” numit motor, de care nu mă satur. Sentimentul meu de control şi libertate, frică şi împăcare, poftă şi răbdare, limită şi noroc. Nu contează că este denumit un sport masculin, atunci când se închide lumina suntem toţi oameni şi avem suflet şi sentiment. Feminin, masculin... tot suflet e şi dacă iubeşte... iubeşte!

Este viteza o pasiune sau doar un mijloc de a ajunge unde ţi-ai propus?

Mi-am propus să ajung cât mai sus posibil în campionatele la care particip şi pentru asta am nevoie de viteză. Putem să spunem că e un mijloc de a ajunge unde mi-am propus. Mi-am propus să urc cu steagul României pe podium la cursele de fete în Europa şi pentru asta am nevoie de viteză. Nu consider că viteza este o pasiune, cred că face sau nu parte dintr-un om. Unii se nasc iepuri alţii melci. Asta nu e un lucru rău... e doar diferit.

Care este cea mai mare dorinţă a ta în materie de competiţii?

Îmi doresc să câştig campionatul ActionBike clasa Ladies. Îmi doresc să particip la cursele de anduranţă din campionat, cu o echipă exclusiv feminină. Vreau să particip în cât mai multe campionate şi să cresc această disciplină sportivă, nu doar prin cultură, ci şi prin puterea exemplului. Îmi doresc să cresc piloţi români, de mici şi să îi aplaudăm împreună atunci când vor câştiga curse în MotoGP şi nu numai.

Ai şi alte pasiuni?

Poate o să sune bizar, dar ador să fac scuba diving. E o linişte diferită sub apă şi ai momente de adrenalină.

Acest articol face parte din campania LIFE is Passion în care vom arăta ce înseamnă cu adevărat să-ţi cultivi pasiunile. Campania se va încheia cu evenimentul LIFE is Passion în care pasiunile se vor materializa în experienţe pentru vizitatori. 

LIFE is Passion se deschide pe data de 24 noiembrie cu un eveniment privat în vila Qreator by IQOS şi tot acolo va putea fi vizitată de publicul larg pe data de 25 noiembrie, între orele 10.00 şi 21.00.

Partenerii principali ai campaniei sunt Volvo şi Nespresso. Evenimentul este susţinut de Qreator by IQOSJapanosDomeniul BogdanGolf Room şi Aqua Carpatica.

viewscnt

Articole recomandate