Sănătate și îngrijire

”În plină epidemie, la ora actuală avem peste 8400 de cazuri de rujeolă şi 32 de morţi, majoritatea copii nevaccinaţi”, Dr. Sandra Alexiu, vicepreşedinte al Societăţii Naţionale de Medicina Familiei.

Share pe Facebook

Zilele acestea, în Parlament se discută intens legea vaccinării care este menită să intre în vigoare la 1 ianuarie 2018. Această lege presupune obligativitatea informării populaţiei legat de importanţa vaccinării, însă partea de sancţiuni nu este foarte clară. Şi tot această lege vine în plină epidemie de rujeolă când avem peste 8200 de cazuri de boală cu 32 de morţi, majoritatea copii, 98% dintre ei nevaccinaţi. Mai mult decât atât, înainte de apariţia vaccinului ROR (anti rujeolă, rubeolă şi oreion), o complicaţie severă a rujeolei aparea la mult timp distanţă de boală, era o paralizie progresivă care putea duce la deces deoarece paralizau inclusiv muşchii respiratorii. După această epidemie, ne aşteptăm ca această complicaţie să revină peste câţiva ani, lucru care ar fi absolut dramatic, consideră Dr. Sandra Alexiu, medic primar de medicina familiei, vicepreşedinte al Societăţii Naţionale de Medicina Familiei, preşedintele Asociaţiei Medicilor de familiei Bucureşti. Despre importanţa vaccinării, pericolele la care ne supunem copiii şi societatea prin refuzul de a efectua vaccinurile, precum şi miturile legate de vaccinare, dar şi despre faptul că nu doar copiii, ci şi adulţii ar trebui vaccinaţi, am vorbit cu Dr. Alexiu in interviul de mai jos. Atenţie, textul conţine informaţii dramatice prin realitatea lor, dar care ar trebui să ne dea tuturor de gândit.

Dr. Sandra Alexiu face parte dintr-un grup de lucru al Societăţii Naţionale de Medicina Familiei, Grupul de vaccinologie, constituit din 11 medici şi un non medic care activează în scopul de a promova beneficiile vaccinurilor, în scopul de a educa atât medicii cât şi pacienţii. În palmaresul Grupului stau numeroase campanii pentru pacienţi, sesiuni de informare pentru medici, alcătuirea unor resurse permanente de informare pentru pacienţi, resurse de calitate, validate ştiinţific şi care asigură un dialog permanent în mediul online. Un exemplu este pagina de web https://www.edumedical.ro/ care abordează şi probleme legate de bolile transmisibile care pot fi prevenite prin vaccinare.

Cum comentaţi obligativitatea vaccinarii pe care o pregăteşte guvernul?

Depinde cât de obligatorie va fi. Depinde cum se vor hotărî cei de la guvernare să susţină această chestiune, de cum îşi vor asuma această sarcină extrem de serioasă. Dacă pui obligativitate într-un proiect de lege şi nu se însoţeşte de sancţiuni, atunci e puţin probabil că va fi şi respectat. Şi nu mă refer doar la vaccinare, ci la orice. Dacă ceva e obligatoriu, dar nimeni nu controlează pentru că nu are cum să pedepsească dacă lucrul acela nu se întâmplă, atunci discutăm de o lege care e făcută de formă. În acest moment este o presiune enormă dată pe de o parte de existenţa unei epidemii grave care încă nu este stăpânită, dar şi de curentul antivaccinare, foarte activ în mediul online, pe fondul unui  sistem sanitar prăbuşit şi a lipsei unor mecanisme de contracarare a  minciunilor promovate de câţiva „vindecători” de ocazie.

Aveţi idee care este procentul de copii nevaccinaţi la ora actuală în România?

Depinde despre ce discutăm. În primul rând, procentul de copii vaccinaţi nu se calculează la fiecare vaccin în parte, pentru că sunt mai multe tipuri de vaccinuri, şi la anumite grupe de vârstă.

Procentul de persoane vaccinate se numeşte acoperire vaccinală şi, cu siguranţă este sub ceea ce recomandă Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Recomandarea de care spun nu este o poevste de suscitat interesul, ci are un substrat ştiinţific. În momentul în care reuşeşti să acoperi mai mult de 95% din populaţia vaccinată cu vaccinul respectiv, restul de 5% care nu se vaccinează e protejată de acest procent care s-a vaccinat. Limita de siguranţă este la 95%, limita de avarie este la 85%. Undeva între aceste procente ar trebui să fie toată lumea, astfel încât acel procent de 5% care nu s-a vaccinat să fie protejat. Nu mă refer la 5% care au dreptul să refuze. Există pe lumea asta oameni care nu se pot vaccina pentru că au contraindicaţii, precum cei care fac chimioterapie sau cei cu imunodeficienţe, precum cei cu HIV sau TBC. Dacă în jurul lor sunt doar oameni care sunt vaccinaţi şi care întâlnindu-se cu virusul îl distrug, virusul nu va ajunge la persoanele cu contraindicaţii la vaccinare. Dacă noi scădem procentul de vaccinare sub limita de avarie, atunci este foarte uşor ca viruşii să pătrundă în aceste comunităţi care ar fi trebuit protejate.

Pe lângă cei care au contraindicaţii la vaccinare, acum în România sunt şi oameni care refuză vaccinarea. În România, la ora actuală, nici unul dintre vaccinuri nu atinge pragul de avarie de 85%. S-a ajuns foarte rău. Datele internaţionale privind acoperirea vaccinală sunt publice şi pot fi vizualizate pe mai multe resurse online, de exemplu la UNICEF, OMS dar există şi date specifice pe ţări (de exemplu acoperire vaccinală la rujeolă pe prima doză şi acoperirea vaccinală pe a doua doză) şi avem posibilitatea să comparăm situaţia noastră cu cea a altor ţări, pe date, acestea fiind permanent actualizate.

Metodologia de calcul este afişată transparent şi în România,  datele sunt disponibile permanent şi se discută tot transparent despre numărul de cazuri apărute în fiecare săptămână în raportul săptămânal.

Ce înseamnă nu atinge pragul de avarie?

Adică sunt regiuni în care avem acoperire 50% la anumite doze de vaccin. De aceea suntem în plină epidemie. Sub anumite procente de vaccinare, ai toate premisele să declanşezi o epidemie. Din cauza acestor calcule şi a acestor estimări, Centrul naţional de control al bolilor transmisibile, a prevăzut că urmează o epidemie, încă de acum 2-3 ani. Văzând acoperirea vaccinală care continuă să scadă pe vaccinarea cu ROR, a prevăzut că va urma o epidemie în România. Au mai fost focare epidemice şi astfel de izbucniri, dar o epidemie de virulenţa celei de azi, încă nu a existat până acum în România după introducerea acestui vaccin.

Care sunt datele?

La ora actuală avem peste 8400 de cazuri de rujeolă şi 32 de morţi.

Centrul national de supraveghere si control al bolilor  transmisibile (CNSCBT)  informează săptămânal privind situaţia rujeolei.

32 de morţi copii sau şi adulţi?

Marea majoritate sunt copii, 98% dintre ei sunt nevaccinaţi, pe de-o parte din cauza refuzului, pe de altă parte din cauza vârstei. Aceşti copii nu atinseseră vârsta la care se poate face vaccinul. În România, vârsta de vaccinare a coborât la 9 luni. Ea se făcea de rutină la 12 luni şi se repeta la 5 ani, însă în situaţiile în care apar focare epidemice, se recomandă scăderea vârstei de vaccinare. În România s-a decis să se recomande o doză siplimentară la sugarii care au împlinit vârtsa de nouă luni la 9 luni, dar există şi ţări unde recomandarea vârstei vaccinării cu vaccin ROR este de 6 luni, pentru cei care călătoresc cu copiii în zone cu focare epidemice.

Care e rolul vaccinului?

Vaccinul vine să simuleze boala. E ca şi cum te-ai întâlni cu un microb care îţi produce o boală foarte uşoară sau inexistentă şi în faţa căreia tu reacţionezi. Tu creezi anticorpi. Modul de reacţie al organismului în faţa unei boli înseamnă ridicarea de armate care să-l apere. Noi producem anticorpi în momentul în care ne întâlnim cu ceva care stimulează producţia de anticorpi. Prin vaccin, omul nu face boala, dar face anticorpi împotriva bolii respective. Dacă te întâlneşti cu virusul rujeolic, căci despre asta vorbim acum, faci această boală, în forme diverse, de la foarte uşoare până la forme mortale. În situaţia în care există posibilitatea efectuării unui vaccin, acesta vine şi stimulează organismul să producă anticorpi prin simularea bolii. În vaccin se găseşte un virus viu atenuat, căruia practic i s-au luat prin inginerie genetică armele cele mai puternice. El intră în organism, organismul îl simte şi produce anticorpi. Anticorpii sunt definitivi, reacţionează pe o perioadă lungă de timp, la unele persoane pentru toată viaţa. Se calculează foarte atent vârsta la care trebuie să faci vaccinul ca să poţi obţine apărarea cea mai bună. Dacă vaccinăm copiii sub un an, aşa cum facem acum, riscăm să nu obţinem un număr de anticorpi suficient de mare care să ne apere pe termen lung. Atunci e nevoie să venim cu doze ulterioare la un an şi de rapel, la cinci ani.

Înţeleg că părinţii care nu-şi vaccinează copiii sunt de două feluri: cei neinstruiţi şi cei care au în cap acele mituri legate de vaccinare şi care refuză să-şi vaccineze copiii...

O statistică făcută de noi arată că sunt peste 470 de medici absenţi la ora actuală, peste 500 de localităţi care nu sunt acoperite de medicii de familie.

În mediul rural, se practică mult mai uşor sănătatea publică, dar sunt multe locuri unde nu avem medici. Din păcate, în acest moment, România nu are o bună acoperire cu medici de familie, ca rezultat al politicii dezastruoase de sănătate publică din ultimii ani

În realitate, refuzul la vaccinare este în mare majoritate în mediul urban, acolo unde răzbate foarte mult curentul antrivaccinist care se desfăşoară mai ales în mediul online. În mediul rural există o conştiinţă şi o încredere deosebită în medic şi obşnuinţa de a face cum spune medicul, pentru că aşa este bine.

Marea majoritate a celor care nu-şi vaccinează copiii, sunt cei care refuză sau nu se prezintă la vaccinare Sunt foarte puţini cei care nu-şi vaccinează copiii fie pentru că nu au unde, fie pentru că fac parte din comunităţi vulnerabile, acele comunităţi mobile, de etnie rromă, comunităţi foarte închise, oameni care nu sunt înregimentaţi în sistemul de înscriere (nu au buletine, nu sunt înscrişi la şcoli, nu apelează la asistenţă medicală că nu au posibilitatea să se asigure în nici un fel, nu sunt luaţi în evidenţele medicilor de familie). A se înţelege foarte clar că în aceste comunităţi mortalitatea şi patologia sunt pe măsură, pentru că nu accesează asistenţă medicală şi prevenţie, mortalitatea la vârste mult mai mici este foarte mare.

Din păcate, există un trend internaţional de refuz al vaccinării, iar acesta este mai ales în rândul unei populaţii instruite, informate mai ales din mediul online, unde informaţiile circula nefiltrate, amestecate. E complicat sa filtrezi atunci cand nu esti medic sau personal medical, atunci cand ti se ofera informatii trunchiate sau ajustate, cu tehnici de manipulare fina. De altfel OMS a elaborat ghiduri de comunicare separat pentru populaţia instruită care are un anumit grad de educaţie şi acces la informaţie.

Aş zice că în România marea problemă este legată de refuzul, nu de neprezentarea la vaccinare. Una este să nu te prezinţi la medic pentru prevenţie, fiindca nu există o educaţie temeinică a populaţiei în acest sens, dar nici o preocupare constantă a statului pentru acest lucru. Prevenţia este o atitudine care nu aduce profit imediat şi se reflectă în starea de sănătate a populaţiei în ani de zile. Pentru a funcţiona e nevoie de o strategie de sănătate articulată, ori nouă astea ne-a lipsit şi ne lipseşte în continuare.

Avem probleme şi la autorităţile locale, aşa cum avem în toate domeniile. De altfel, actuala epidemie a pornit dintr-un focar de la o astfel de comunitate vulnerabilă, aflată între două judeţe, între Bistriţa şi Cluj, de la nişte pacienţi care s-au întors din Italia aducând acest virus. Acolo a fost primul focar epidemic anul trecut.

De ce refuză? Există aceste mituri legate de efectele adverse...

Nu numai despre efectele adverse, pentru că miturile nu se referă doar la efecte adverse, ci şi la alte date extrase şi manipulate şi folosite ca mituri de către curentul antivaccinist şi rostogolite de la o ţară la alta, de la un studiu la altul, prin diverse reţele de socializare şi printre oameni care constituie anumite cercuri.

Există foarte multe mituri, atât referitoare la vaccinarea în general, cât şi la anumite vaccinuri în parte, ele se referă la efectele adverse pe care le produc vaccinurile, ca orice medicament (absolut orice medicament are reacţii adverse şi contraindicaţii, se găsesc pe orice prospect, iar statisticile care apar, apar datorită faptului că ele sunt raportate), sau se referă la compoziţia vaccinurilor. Acestea sunt cele mai frecvente mituri. Se mai  discută şi de conspiraţii mondiale, de resorturi financiare şi aşa mai departe

Pe de altă parte trebuie să punem în balanţă şi realizările vaccinurilor, aşa cum sunt şi realizările altor medicamente. Aşa cum penicilina a salvat milioane de vieţi şi vaccinurile au salvat milioane de vieţi. Ştim foarte bine să există reacţii alergice la penicilină, ştim foarte bine că există reacţii adverse la vaccinuri. Ele nu sunt ascunse publicului, sunt expuse în mod transparent.

Dar există şi alte mituri care sunt perpetuate, de genul: ce conţin vaccinurile, faptul că se fac prea multe într-un termen foarte scurt, faptul că se vaccinează de la vârste foarte mici şi aşa mai departe. Există şi temeri susţinute religios. Există şi interpretări false şi rostogolite de către persoane instruite care  folosesc tehnici de manipulare foarte bine definite de specialisti.

Cred că cel mai rostogolit mit este acela că unele vaccinuri pot duce la manifestări din spectrul autist...

Da, este adevărat.

Adică este un mit?

Da, este clar un mit şi vă spun şi de ce a fost aşa de rostogolit şi de bine promovat. A fost o problemă ridicată de un medic, pe baza unui studiu, publicat într-o revistă de specialitate medicală şi asta a împărţit lumea în două. Studiul a fost publicat în 1998 şi avea la bază studierea a 12 cazuri de copii mai mari. În spatele echipei care se ocupa de acest studiu este un medic englez, Andrew Wakefield, care a pus pe seama compoziţiei unui vaccin, apariţia unor tulburări de spectru autist la copii. Când apare o astfel de bombă jurnalistică, lumea ştiinţifică începe să studieze problema. Ulterior, s-a demonstrat ştiinţific pe studii făcute pe sute de mii de pacienţi că acest studiu este o fraudă, că problema ridicată era falsă. In acest studiu, medicul a aplicat intervenţii neetice şi invazive asupra unor copii. În spatele acestui studiu stătea un interes comercial al lui Wakefield, pentru că el nu susţinea că acest vaccin nu e bun, ci că nu e bun în forma lui combinată. În acest vaccin există de fapt vaccinuri pentru trei boli şi el susţinea că acestea nu trebuie administrate combinat la copii. În spatele lui se găsea o firmă producătoare a unui vaccin care trebuia comercializat separat. Studiile ulterioare au arătat că studiul a fost o minciună, revista l-a retras din baza de date şi a publicat faptul că a fost o fraudă, medicul şi-a pierdut dreptul de practică pentru că a minţit grosolan. Lucrul acesta a schimbat viziunea asupra acestui vaccin de atunci încoace, însă a deschis poarta către studii ştiinţifice, astfel încât astăzi, acest vaccin este cel mai studiat vaccin din toată istoria omenirii, având astăzi şi cele mai mari dovezi de siguranţă (safety).

Despre ce vaccin vorbim?

Chiar despre ROR, vaccinul care protejează contra rujeolei, rubeolei şi oreionului. Din păcate faptul că acest mit este promovat şi împrăştiat de medici, de cadre medicale şi de oameni care au legătură cu sistemul medical în continuare, face misiunea mult mai dificilă şi pentru că punctul de pornire a fost de la un medic. Pe vremea când a fost publicat studiul, în 1998, nici nu exista denumirea de autism. Erau alte denumiri, aceste patologii ale copiilor erau clasificate altfel. Astăzi, după aceşti ani s-a modificat clasificarea bolilor şi s-au definit mai multe tipuri de tulburări, aşa încât există un alt tip de nomenclator pentru aceste boli. Din acest motiv, greşit să afirmăm că incidenţa autismului a crescut foarte mult  .

De ce a apărut a apărut acest mit? Pentru că marea majoritate a simptomelor de tulburare de spectru autist debutează în jurul vârstei de 1,3 ani – 1,6 ani, ori acest vaccin se face la un an. Este o coincidenţă nefericită care i-a făcut pe mulţi să se gândească că aceasta ar fi cauza, pe lângă studiul de care am vorbit. Astăzi ne confruntăm cu o situaţie foarte clară: acest vaccin NU determină autism, nu există nicio relaţie de cauzalitate între ele, mai mult, copiii care nu sunt vaccinaţi, fac autism în proporţie egală cu cei nevaccinaţi. Studiile efectuate şi mijloacele moderne de diagnostic sugerează  că autismul poate fi condiţionat genetic, iar simptomele ar putea fi depistate mult mai devreme dacă am avea mijloace mai fine de diagnostic şi o observaţie mai atentă a sugarului. Cei care sunt supraspecializaţi în tulburarea de spectru autist pot observa la sugari mai devreme acest lucru. Noi folosim astăzi la examenele periodice ale sugarului chestionare standardizate, validate,  încercând să depistăm dacă aceste manifestări apar mai devreme. Poţi depista anumite semne care să te ajută să urmăreşti atent dezvoltarea  copilului respectiv ca să poţi sesiza mai din timp această tulburare şi să o poţi trata cât mai precoce.

La ce riscuri se supun copiii nevaccinaţi?

Principalul risc la care supui un copil nevaccinat este boala. Boala pentru care nu-l vaccinezi. Dacă discutăm de rujeolă, vorbim de 1-2 decese la 1000 de copii bolnavi de rujeolă, vorbim de 1-2 cazuri de encefalită la 1000 de cazuri de rujeolă şi mai mult, vorbim de o anumită complicaţie care apare la multă vreme distanţă după ce rujeola a trecut, PESS (o complicaţie extrem de frecventă înainte de apariţia vaccinului, o paralizie progresivă, ceea ce duce la deces pentru că paralizează şi muşchii respiratori). Este dramatic şi mai mult, ne vom confrunta cu această problemă în câţiva ani, după cele peste 8400 de cazuri de rujeolă pe care le vedem acum. Cu siguranţă, vom avea o incidenţă enormă a acestei paralizii extensive progresive din cauza faptului că astăzi suntem în plină epidemie.

Principalul lucru cu care ne confruntăm când nu vaccinăm un copil este faptul că poate să facă boala, asta la nivel individual. La nivel social şi de comunitate, punem în pericol şi alţi copii, sau alţi adulţi, care pot să facă această boală pentru că tu ai făcut boala şi întreţii un focar. Mă refer aici la acele persoane care nu se pot vaccina pentru că au contraindicaţii şi pe care în mod normal, o comunitate trebuie să-i protejeze. De asta vorbim de imunitatea de grup. Întotdeauna există persoane pentru care vaccinarea este contraindicată, cel mai adesea persoanele cu un sistem imunitar deficitar. Ele reprezintă un procent mic din populaţie, un nucleu mic, pentru care singura apărare înfaţa unor boli care pot fi prevenite prin vaccinare este „scutul” pe care îl fac celelalte persoane vaccinate în jurul celor bolnavi. O persoană vaccinată împotriva unui microb reacţionează la întâlnirea cu acesta ca o armată perfect pregătită în faţa unui duşman neputincios: îl distruge. Dacă înconjurăm un individ cu un sistem imun compromis cu persoane vaccinate, e ca şi cum i-am angaja o „gardă de corp”: niciun duşman nu va ajunge la el. Ca să putem îndeplini acest obiectiv, e absolut necesară atingerea acelui procent de siguranţă de 95%. Coborârea sub 85% pune în pericol aceasta „armată” iar procente mai mici duc la epidemii, aşa cum vedem astăzi.

La nivel de ţară, avem o statistică a copiilor vaccinaţi?

Avem o statistică pe care o raportăm anual la Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Din păcate este sub rata de siguranţă a vaccinării pentru fiecare vaccin în parte, şi pentru fiecare doză. Statistica se face cu ajutorul medicilor de familie care raportează la Direcţia Naţională dă Sănătate publică numărul copiilor vaccinaţi, dar şi prin estimare, pentru că nu există suficiente date. Din păcate nu ne-am aliniat ca ţară la un sistem modern de raportare a datelor, suntem prinşi într-un mecanism vechi, îmbătrânit şi rezultatele se văd.

Acum 20-30 de ani, nu se punea problema refuzului vaccinării. Toţi copiii se vaccinau...

Discutăm de o altă vârstă a societăţii, când foarte multe lucruri erau obligatorii. Nu era o chestiune care să fie contestată, nu erau disponibile atât d emulte informaţii, nu exista o capacitate de comunicare atât de vastă ca astăzi şi nici nu era dorită. Discutăm de o societate care era altfel structurată.

Dar acum?

Acum suntem liberi să ne informăm, avem un acces la informaţii greu de estimat, avem posibilitatea să decidem. Din păcate nu avem întotdeauna discernământul necesar să decidem aşa cum ar fi sănătos şi asta pentru că stăm foarte rău la ceea ce înseamnă educaţie medicală. Eu nu cred că în ultimă instanţă obligativitatea vaccinării este soluţia, însă contează foarte mult educaţia populaţiei. Acesta este un obiectiv important, dar are nevoie de implicarea masivă a statului prin campanii permanente, printr-o nouă viziune asupra procesului educaţional încă din copilărie. Ceea ce încercăm noi să facem prin societăţile profesionale este o picătură într-un ocean.

Există ţări în care nu există obligativitate la vaccinare, dar au rată de acoperire vaccinală de invidiat. Pentru că populaţia este educată, campaniile sunt făcute în mod constant, sistemul de sănătate funcţionează aproape impecabil, există vaccinuri în permanenţă, mai mult, schemele de vaccinare sunt permanent înnoite şi există bani pentru sănătate, sunt contracarate imediat orice încercări de a veni cu dovezi neştiinţifice şi nu se pune problema sancţiunilor pentru că nu este nevoie. Noi, în România, nu avem vaccinuri, nu avem campanii, nu avem comunicare, avem un număr de medici sub limita de avarie, nu există nici un fel de reacţie din partea autorităţilor la aberaţiile care se rostogolesc atât în social media, cât şi în presă, în biserici, etc. Procentul din PIB alocat sănătăţii este absolut ridicol, nu există o strategie de prevenţie. În plus, Colegiul medicilor, fie că vorbim de medicii generalişti sau de dentişti, nu vine să amendeze prompt şi rapid pe cei care decid să nu mai practice medicina alopată şi sunt antivaccinare. Una este să ai o opinie personală, dar alta este să-ţi faci adepţi şi să duci mai departe opinia ta care face rău. Autoritatea este total absentă. Ceea ce ne face rău profund astăzi este uşurinţa cu care o populaţie lipsită de instrumente de educaţie medicală, lipsită de un sprijin al statului în ceea ce priveşte informarea modernă, se lasă manipulată de un grup mic de indivizi care au în spate interese meschine strict comerciale, care promovează de fapt medicina practicată fără dovezi ştiinţifice. Suntem înconjuraţi de vindecători care profită de credulitatea oamenilor şi de bâlbâiala unui sistem sanitar care agonizează, în lipsa unei viziuni şi a unei infuzii serioase de capital şi de oameni. Suntem practic la limita de avarie şi fiecare zi ne aduce noi dovezi că aşa este.

viewscnt

Articole recomandate