Interviuri

Luana Ibacka: „Tango-ul are în el un secret prin care orice femeie devine mult mai frumoasă. Aşadar, în tot ce fac, aduc şi dansul, ingredientul magic şi foarte pasional, de care nu mă voi despărţi niciodată.”

Share pe Facebook

Sătulă de vorbe, prejudecăţi şi clişee, Luana Ibacka a renunţat o perioadă la televiziune pentru a-şi dedica timpul dansului. A descoperit în Tango pasiunea, energia şi magia de care avea nevoie pentru această nouă etapă a vieţii. Şi mai mult decât atât!

Ce mai faci Luana? Ce ai făcut în tot timpul acesta de când te-ai lăsat de televiziune?

Ce să fac? Am transformat minunata experienţă trăită în massmedia într-un nou drum. Însăşi întrebarea…parcă are un sens evolutiv..”Te laşi de fumat. Te laşi de băut.Te laşi de televiziune". Nicio emisiune, niciun fel de apariţie publică, nu mi-au oferit vreodată bucuria, surpriza, entuziasmul, revelaţia chiar pe care le-am  trăit atunci când am descoperit  un adevăr profund despre un interlocutor. Sau despre mine.  Ca şi în anii (peste 15) de interviuri şi producţii video diverse, în care am lucrat cu oameni noi, despre care a fost nevoie să comunic, să transmit  valori, interese, în prezent, cam tot asta fac. Le descopăr potenţialul şi talentele, îi ajut să fie prezenţi, strălucitori, încrezători, pasionali. Eu cred despre mine că sunt pentru ei acel BOLD de la fontul de scris.

Ultimii 4 ani de TV ("Cunoaşte, visează, iubeşte"), mi-au  oferit un spaţiu extraordinar de a cunoaşte mentori, lectori, parapsihologi, şamani, vindecători, specialişti în medicina biologică şi alte ramuri din medicina integrative. Persoane ale căror convingeri ştiinţifice sau tradiţionale iau în considerare întregul Univers, ca fiind viu şi interconectat. Am folosit acest timp pentru dezvoltare personală şi noi studii de a comunica cu şi despre oameni. Am participat şi urmat multe cursuri, seminarii, conferinţe ce mi-au deschis poarta către alt univers al cunoaşterii minte-corp. Lucrez aşadar, după o metodă proprie, ca şi “consilier de viaţă bună“ . Ajut oamenii sau companiile să-şi cunoască /folosească potenţialul şi să-şi descopere puterea creatoare pentru a se exprima, pentru a creşte în cadrul colaborărilor cu diverse firme, sunt comunicator (creez content writing, concepte BOLD, evenimente). În absolut orice fac, aduc şi dansul, ingredientul magic şi foarte pasional, de care nu mă voi despărţi niciodată.

Dansul a devenit pasiunea ta. Cum a început totul?

A început pentru că eram în căutarea unei practici non verbale. Eram sătulă de vorbe, judecăţi şi clişee. Căutam relaxarea, non-mintea, conexiunea autentică cu alţi oameni. Lucrând cu vorbe, fotografii, texte scrise, filmări, programe de editare, ştiam cum se manipulează oamenii, şi cât de departe de adevăr eşti, comunicând pe acest nivel de exprimare. Descoperisem în meditaţie, în hipnoză, în meloterapie, şi în diverse practici samanice un spaţiu de conectare cu mine şi cu cei din jur, complet diferit şi nou. Însă ştiam că undeva este mai mult pentru mine. Pentru feminitatea mea şi pentru eliberarea de control. Şi într-o bună zi, am descoperit tango-ul. Din acea zi, a devenit Hit-ul vieţii. În tango de exemplu, în câteva secunde, se poate crea un schimb de informaţie şi energie între parteneri, cât să scrii o carte. Nici un interviu sau filmare, nu va putea reda vreodată, atât de mult, într-un timp atât de scurt.

Cât timp dansezi pe săptămână?

Uneori zilnic. Deseori a fost aşa în ultimii ani. Am fost nevoită însă, să fac şi pauze de 10 zile de exemplu. Luând distanţă faţă de dans, am avut şi altă viziune, mult mai înaltă, despre acesta. Foarte uşor creează adicţie şi îţi ia minţile exact ca un drog.Tot ce aduce relaxare şi plăcere, creează dependenţă.

Ce simţi atunci când dansezi?

Simt că renunţ la orice formă de control. Simt că păstrez conştiinţa de corp, însă nu mai am minte, raţiune. Devin extraordinar de prezentă, atentă, astfel încât să dau formă mişcărilor sugerate de partener. Sunt instrumentul la care care cineva cântă. Şi cum muzica este atât de subtilă, imprevizibilă, plină de poveste şi mister, devin empatică, sensibilă, deschisă, mă fac una cu informaţiile corporale primite. Mă expansionez, trăind deopotrivă libertate şi siguranţă. Şi mă simt foarte frumoasă... Tangoul are în el un secret prin care orice femeie devine mult mai frumoasă. Este un subiect despre care pot vorbi şi arăta exemple ore în şir…Este o adevărată artă a corpului.

Crezi că oamenii ar trebui să îşi urmeze visele sau să aleagă un job sigur, cu venit constant?

Da. Da, la ambele, pentru că nu se exclud neapărat. Perioada cu job şi venit constant este la fel de necesară ca armata. Te disciplinează şi te pune la curent cu ce este pe lumea asta. Unele visuri sunt constante, altele se schimbă. Visul meu a fost să fiu jurnalistă, să scriu, pentru că diriginta mea (profa de română) din clasa a cincea mi-a dat curaj, apreciere, cum mi-a pus aripi de scriitoare. Am început să scriu din acel an, datorită faptului că m-am înscris în cercul literar Nichita Stănescu şi am avut privilegiul să îl cunosc, să-i respir talentul, să-i urmez libertatea de exprimare. Nichita şi tatăl meu mi-au dat un vis. Însă el s-a manifestat ca profesie mult mai târziu, practic peste 20 de ani, când am devenit redactor şef al unei reviste. “Armata” mea a fost lucrul ca fotograf şi reporter în zeci de redacţii, cu un ritm sălbatic de lucru. Trăind nedreptăţi şi neputinţe, asistând la mizerii sociale şi politice, distorsionări de realitate, minciuni şi corupţie. Apoi mi-am făcut alte vise şi altă lume. N-a mai contat ce am trăit, pentru că visul meu de jurnalistă -“Voi schimba lumea”- s-a transformat în “Doar pe mine mă pot schimba”. Televiziunea, practicată în paralel cu jurnalismul scris, a adăugat vieţii mele tot ce îmi mai trebuia ca să înţeleg perfect ce înseamnă manipularea în masă şi efectul/responsabilitatea apariţiilor publice.

Anii au trecut, Inoke e deja o domnişoară. Ce tip de părinte eşti?

Sunt un părinte vârf de lance al părinţilor mei. Sunt mama şi tatăl meu, împletiţi cu tradiţiile şi contextul, într-o tulpină care are în vârf o floare. Am luat tot ce am putut transforma în dragoste de leoaică de la ei şi din jungla asta în care trăim. Îmi văd fiica sigură pe ea,  cuminte, rebelă totuşi, şi citind carte după carte cum făceam şi eu la vârsta ei. Sunt mama cea mai bună pentru ea, întrucât mi-a spus o dată, pe la 7 ani, că ea m-a ales de sus, de departe, înainte să vină pe pământ. Mi a descris ce si cum, însă e foarte personal. Ideea e,a m-a ales pe criteriul..”pe ea o vreau, ea e mama mea”.

Ea ştie să danseze? Ce îi place să facă?

ÎI place să cânte, să comunice cu prietenii pe snapchat, să citească. În urma cu câţiva ani, cânta la chitară, gătea sanddwichuri sănătoase, picta şi învăţa chineză. Dansul nu e pe lista de favorite. O las liberă când nu învaţă, să stea leneşă, fără presiune, să văd ce alege. Câtă vreme sunt conştientă cât de greu e să fii adolescent în ţara asta lipsită aproape în totalitate de şanse de educaţie, cunoaştere adevărată, spirit de competiţie, cultivare de valori … o îndrum din umbră şi cu blândeţe.

Unde te vezi tu peste 10 ani?

Mă văd într-un centru (ca să nu-i zic templu) de arte performative, în care muzica, dansurile, artele vii, scenice, teatrale să facă, alături de natură, o instalaţie organică. Marina Abramovic a explorat limitele corpului prin arta vivanta încă din 1970  şi a regândit- ca şi mine, ca  şi mulţi altii-, modul de a vedea lucrurile, dincolo de clişeele de percepţie obişnuite. Doar că exemplul ei nu se propagă în masă…Uneori mă mir cât de puţin evoluează lumea în raport cu propriul corp. Suntem cu toţii conştienţi de poluarea informaţională, de pericolul exercitat de cei  care au preluat controlul minţilor noastre, adică pericolul de a fi prea mult în minte! Nu-şi dă nimeni seama că este vorba doar despre consum?  E atât de simplu să faci din propriul corp operă de artă, dacă începi să îi acorzi atenţie... Şi de ce nu ţi-ai dori? Eu mă văd făcând din corpul meu un templu al experienţelor artistice în care ego ul se stinge. Ştiu deja din practica tango-ului, că în spaţiul de dans se pot transmite emoţii puternice în care insecuritatea, fragilitatea, frica se diminuează, atitudinea faţă de timp se schimbă şi organismul produce în mod natural hormoni ai fericirii. Lucrez lent şi cu răbdare la o formă de artă în care mediul este corpul. În 10 ani o voi putea scrie şi descrie acest lucru. 

Acest articol face parte din campania LIFE is Passion în care vom arăta ce înseamnă cu adevărat să-ţi cultivi pasiunile. Campania se va încheia cu evenimentul LIFE is Passion în care pasiunile se vor materializa în experienţe pentru vizitatori. 

LIFE is Passion se deschide pe data de 24 noiembrie cu un eveniment privat în vila Qreator by IQOS şi tot acolo va putea fi vizitată de publicul larg pe data de 25 noiembrie, între orele 10.00 şi 21.00.

Partenerii principali ai campaniei sunt Volvo şi Nespresso. Evenimentul este susţinut de JapanosDomeniul BogdanAqua Carpatica şi Golf Room.

viewscnt

Articole recomandate