Interviuri

Luisa Ene, blogger „Cărţi, cafea şi tutun”: „Cărţile m-au învăţat să înţeleg mai bine oamenii din jur şi reacţiile lor. E ca o super-putere!”

Share pe Facebook

Luisa Ene are unul dintre cele mai bune bloguri de carte din România: Cărţi, cafea şi tutun. Poate că acum, în epoca în care ne plângem cu toţii că nu mai avem timp să citim, un blog de carte pare aşa… un moft. Însă recomandările sale merg dincolo de o înşiruire de cărţi „must read”. Sunt, de fapt, noi şi noi motive de a redescoperi plăcerea lecturii, sunt emoţii legate de volume, de autori, scrise într-un mod prietenos, personal. Am rugat-o pe Luisa să ne insufle din nou magia cititului şi, desigur, să ne facă şi câteva recomandări. Lectură plăcută… în fiecare zi!

Cărţi în epoca social media? De ce un blog dedicat lecturii?

Cred că tocmai în epoca social media este nevoie de cărţi şi de cât mai multe publicaţii dedicate lecturii. Petru că suntem bombardaţi de informaţie din toate direcţiile şi nu mai avem timp să procesăm ceea ce aflăm, avem nevoie să zăbovim cu o carte bună în mână.

În plus, informaţia pe care o consumăm de pe internet este trunchiată şi îi lipseşte în cele mai multe cazuri contextul. Aici intervin cărţile, cu informaţie mai completă şi ancorată într-un context cultural.

Ce carte/autor simţi că ţi-a cultivat acest „microb”?

Îmi aduc aminte că prima carte mai „serioasă” pe care am citit-o a fost o ediţie pentru copii a cărţii „Mizerabilii”, de Victor Hugo. Aveam vreo 7 ani şi pentru că îmi plăceau mult desenele cu Cosette care se difuzau atunci, mama mi-a cumpărat această carte, ca să văd de unde provine povestea lui Cosette. De atunci nu am mai lăsat cărţile din mână. :-)

Cum (să) recunoşti o carte bună?

O carte bună se recunoaşte după claritatea şi coerenţa ideilor, după cursivitate. O carte bună te face să vrei să citeşti şi să afli mai mult.

Cum se citeşte o carte bună? Care e „contextul” perfect pentru tine?

În primul rând în linişte, iar dacă se poate undeva la munte, acesta ar fi contextul perfect.

Ar trebui să ne simţim vinovaţi când nu ducem până la capăt o carte?

Nu. Viaţa e prea scurtă pentru cărţi proaste. Sau pentru cărţi care nu ni se potrivesc.

Ce te-au învăţat cărţile?

Cărţile mi-au arătat că scopul vieţii este să evoluăm, să devenim cu fiecare zi, cu fiecare pas, cea mai bună versiune a noastră. Şi m-au mai învăţat să înţeleg mai bine oamenii din jur şi reacţiile lor, pentru că atunci când citeşti despre un anumit personaj şi trăirile sale, este ca şi cum ai citi gândurile unei alte persoane. E ca o super-putere.

Ce ne învaţă ficţiunea/ cu ce ne ajută literatura „utilitară”?

Dacă lăsăm cărţile să îşi îndeplinească scopul, lectura ne va transforma în oameni mai buni, mai înţelepţi, mai fericiţi. Cărţile te inspiră, încurajează, consolează, îţi oferă noi perspective. Ne pot oferi soluţii şi perspective noi la unele dintre cele mai arzătoare şi dureroase probleme ale vieţii, important este să le dăm o şansă. Lectura poate acţiona ca terapie – deşi la noi nu este încă utilizată biblioterapia, în ţările dezvoltate foarte multă lume apelează la terapia prin intermediul cărţilor. În Marea Britanie, spre exemplu, în Programul Serviciului de Sănătate este inclus un program de biblioterapie. Practic, în funcţie de problemele cu care te lupţi şi de nevoile tale, primeşti o reţetă de la un specialist, dar nu cu medicamente, ci cu cărţi.

Ne spunem mereu că nu mai avem timp să citim. Cum să facem mai mult loc cărţilor în viaţa noastră?

Timpul petrecut citind este „furat” din lupta pe care o reprezintă viaţa de zi cu zi, iar întrebarea nu este dacă avem timp să citim, ci dacă ne îngăduim plăcerea de a fi cititori. Pentru că asta însemnă să citeşti: să te deconectezi pentru o vreme de la ritmul trepidant al vieţii, să afli lucruri noi, idei, să intri practic într-o altă lume. Fă din citit un obicei strict, de la care să nu te abaţi: la fel ca obiceiul de a te spăla pe dinţi zilnic. Citeşte măcar 20-30 de minute pe zi, înainte de culcare. Foloseşte orice timp mort din timpul zilei pentru a citi. Poartă o carte cu tine şi foloseşte-te de timpul petrecut în metrou, sau când aştepţi ceva, pentru a citi.

Dacă ar fi să renunţi la ceva din triada „cărţi, cafea, tutun” la ce ai renunţa?

Clar la tutun.

Ce alte „vicii” şi „delicii” mai asociezi cititului?

Ceaiul, beţişoarele parfumate şi uneori vinul.

Recomandă-ne:

5 autori contemporani de citit pe nerăsuflate:

Irvin Yalom, Alain de Botton, Rabih Alameddine, Margaret Atwood, Elena Ferrante.

5 volume de ficţiune care deschid noi lumi

Lumea Sofiei, Jostein Gaarder

Insula cărţilor, George Arion

Siddhartha, Hermann Hesse

Dune, Frank Herbert

Flori pentru Algernon, Daniel Keyes

3 autori români pe care trebuie neapărat să-i descoperim:

George Arion, Sidonia Drăguşanu, Octavian Soviany.

Câteva volume „must read” (pe diferite genuri):

Cărţi care vă binedispun:

Căpcăunii veseli, Daniel Pennac.

Psihologie, dezvoltare & cărţi care îţi deschid apetitul pentru cunoaştere:

Tratat de filozofie Luc Ferry, Drumul către tine însuţi, M. Scott Peck, orice de carte de la Irvin Yalom, orice carte de Malcolm Gladwell.

De citit pe nerăsuflate:

Umbra vântului, Carlos Ruiz Zafon, Scrisoare de dragoste, Drumeş, Tinereţe fără de tinereţe, Eliade, Adam şi Eva, Liviu Rebreanu, Domnii preferă blondele, Anita Loos.

Pentru a retrăi copilăria & pentru căldură în suflet:

Anne Of Green Gables, L. M. Montgomery.

viewscnt

Articole recomandate