Interviuri

„Tata mi-a dat multe bătălii pe care să le port!” spune Matei despre tatăl lui, Sorin Psatta

Share pe Facebook

Acest interviu este un proiect editorial dezvoltat de Life.ro împreună cu UniCredit Bank.

.Am aşteptat în hol venirea lui Matei. Întârzâia şi am profitat să stau puţin de vorbă cu tatăl lui, Sorin Psatta. Numele acesta este foarte cunoscut în mediul publicitarilor şi al marketingului, fiind unul pe care nu-l poţi pronunţa fără să te întrebi de unde vine. Vine de demult. Din alte vremuri, din generaţii în urmă când un strămoş grec aducea cu marfă în România. Ce marfă? Rogojini, adică psathas. Un vameş a făcut o încurcătură şi în dreptul numelui a scris marfa. Aşa s-a născut numele Psatta în România. Cei doi Psatta pe care-i vedeţi, mentori invitaţi la Academia Minţilor Creative, au umor şi poveste.

L-am văzut pe Sorin Psatta un pic agitat de întîrzâierea fiului, urmărind pe smartwatchul un semn de la el. L-am privit şi nu mi-a luat mult timp să înţeleg câtă iubire este în acest om faţă de fiul lui. O iubire vibrantă şi vibratilă, îngrijorată, păzitoare, protectoare, imposibilă bănuiesc câteodată pentru fiul care acum are 26 de ani. Dar imposibilă poate şi când a avut 15. Seniorul mi-a povestit cum, la acea vârstă, dragostea lui, dragostea de tată, a fost a fost pusă „la treabă” de dificila pubertate a fiului care îl transformase şi într-un rebel, şi într-un visător.

Pe scurt, relaţia celor doi, atât de vizibilă pe conturile lor de facebook, mi-a atras atenţia şi i-am întrebat pe rând:

Matei, ai plecat de la Leo Burnett şi ai ajuns la Vola.ro. De ce?

Matei: Am simţit nevoia de schimbare.

Dar cât ai stat la Leo?

3 ani.

Şi după 3 ani un #millennials simte nevoia de schimbare?

Da, studiile arată că Millennials simt nevoia constantă de a concura cu ei înşişi.

Şi cine câştigă?

(râde) Nimeni… Dar simţeam nevoia de schimbare, fiindcă oricum următorul pas era clar spre zona de client. Nu prea mai credeam în ce făcea agenţia şi apariţia Vola în viaţa mea a fost o baftă extraordinară. Sigur a contat superchimia cu Daniel Truică, CEO Vola.ro a şi iată-mă aici! Şi mi-a plăcut ideea de a veni aici fiindcă nu e o corporaţie, dar nu mai este nici un start up (anul acesta aniversăm 10 ani!)

Ce vrei să le spui celor de Academia Minţilor Creative?

Despre acele puţine lucruri pe care le-am făcut eu. Despre acelea bune pe care le-am făcut bine, dar şi despre acelea pe care le-am făcut greşit. Dar dacă alţii au spus că i-a ajutat conversaţia, intervenţia mea, atunci mă bucur să o fac şi la Minţile Creative. De aia îmi şi place ca atât de des să port astfel de discuţii inspiraţionale, aspiraţionale, cum vrei să le spui…

Pe tine cine te-a inspirat?
Domnul de aici de faţă cred că m-a inspirat…(se întoarce către tată) deşi nu cred că m-ai „inspirat”, ci m-ai pus pe şina care ducea într-o singură direcţie.

Sunteţi foarte cunoscuţi în mediul comunicării, publicităţii, pe de o parte pentru că sunteţi tată-fiu, pe de alta pentru că aveţi un nume de neuitat sau de neconfundat, şi nu în ultimul rând pentru că aveţi o relaţie vizibilă pe social media. Cui îi foloseşte exact treaba asta cu facebookul?

Matei: Lui îi foloseşte mai mult.

Sorin Psatta: Recunosc, mă fac vinovat. Iniţial i-a folosit lui, dar acum mie îmi foloseşte mai mult…

Matei, ce este social media, că te ocupi de ea de atâţia ani!

Este un loc, care întâmplător este online, în care mai mulţi oameni colaborează pentru a crea sau schimba ceva. Wikipedia este un exemplu de social media, nu numai facebook, aşa cum ştie toată lumea. Wikipedia îmi place tocmai pentru că ea reprezintă un efort colectiv, nu e ceva pe cont propriu…

În social media se întâlnesc haterii cu content developerii cu manipulatorii de serviciu. Ai găsit cumva formula ideală de a ţine sub control social media?

Matei: Am găsit un echilibru pe undeva. Făcând asta toată viaţa mea de student când stăteam cu capul înfipt în social media, am învăţat, ca în junglă, tehnici de supravieţuire.

Ai făcut jurnalism, social media, marketing, publicitate. Te rog, îmi dai un titlul pentru acest interviu ca să devină viral?

(râde) Nu pot acum, pentru că încă nu s-a terminat interviul, dar aş recomanda să fie o declaraţie a unuia despre celălalt, nu neapărat bombastică de genul Mi-a distrus viaţa- spune Matei Psatta despre tatăl lui, Sorin. Dar evident că trebuie un titlu care să îi facă pe oameni să vrea să citească mai mult. Foarte interesant este faptul că, aparent, funcţionează mai bine titlurile complete decât incomplete de genul vezi ceea ce se va întâmpla. Sau a mers la supermarket când…

Dai click pe aceste titluri?

Uneori da, ca să văd cât de jos putem ajunge.

Ce simţeai ca adolescent că te aşteaptă acolo, afară?

Că nu ştiu ce să aleg. Erau atâtea opţiuni, încât nu ştiam ce să aleg. Asta îmi poate oferi o societate atât de deschisă: faptul că dacă mâine vreau să mă fac programator, nu-mi trebuie şcoală, mă fac programator în 6 luni cu cursuri online şi dacă vrea să renunţ la marketing, pot teoretic, în jumătate de an, să fiu programator şi să fac aplicaţiile mele şi un milion de dolari, dacă am talent. Vedeam în jurul meu, adolescent fiind, un Marck Zuckerberg şi mă întrebam eu ce am de nu pot să devin ca el? Mă uitam la el şi mă gândeam că mai am 6 ani ca să ajung ca aşa (eu aveam 16 ani, el 21 sau aşa ceva)…

Eşti un tip ambiţios?

Sunt, dar am învăţat să mă temperez şi să-mi aleg bătăliile. Asta a fost o chestie pe care am învăţat-o în Leo Burnett: să-mi aleg bătăliile, fiincă nu le poţi purta pe toate.

Şi tatăl tău ce a făcut în acest sens pentru tine?

Mi-a dat multe bătălii pe care să le port!

Există o doamnă Psatta?

Sorin Psatta: Da, este La Petite feline… Există şi şi-a îndeplinit rolul de mamă aşa cum a putut mai bine, ea are şi o teorie care zice ”până la 14 ani l-am crescut eu, de la la 14 îl preiei, e al tău”

Cum e mama?

Matei: Este cea mai curajoasă femeie de pe Pământ, pentru că ne face faţă şi mie şi lui, amândoi fiind nişte dificili…

Care e linia strategică pentru Vola?

E o întrebare la care m-am gândit şi eu mult şi de aceea sunt aici, pentru că Vola este un agregator de servicii, mai mult decât un produs. Asta discutam şi cu Daniel, că în trecut strategia de marketing a acestui gen de afacere era axată pe preţ: cel mai mic preţ, preţul garantat, reduceri cum nu ai văzut…etc. Unde există însă o mare lipsă este, o dată, pe zona de custom care şi apoi pe valoare adăugată. Vreau să ne axăm mult mai mult pe comunicare, nu neapărat pe preţurile mici, ci pentru ca răspunsul la întrebarea: de ce ai cumpărat de pe Vola? Să fie: a fost mai puţină bătaie de cap.

Cum se schimbă azi comunicarea?

Ea nu se schimbă. Se schimbă formatul şi mediul. Dar mie mi se pare că e din ce în ce mai puţin timp să îţi spui cuvântul, pentru că oamenii consumă din ce în ce mai informaţie şi au din ce în ce mai puţină răbdare. Şi devine din ce în ce mai greu să îi prinzi cu un mesaj.

Eşti îndrăgostit?

Da.

Matei este Dumnezeu pentru mine.

Domnule Sorin Psatta, lucraţi de 23 de ani în publicitate. De ce auzim azi numai reclame la medicamente şi mâncare? Românul nu mai consumă lux?

Comunicare comercială este o bucată dintr-un business. Businessul acesta funcţionează după nişte reguli. Are sezonalităţi (aşa cum sucurile se vând mai bine vara decât iarna, de pildă). Sigur că reclamele la unele medicamente sau comunicarea lor este mai delicată, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să o adreseze! Şi încearcă să o adreseze într-un mod suficient de neenervant, popular, simpatic, dar uneori ajung la mesaje creative care sunt apocaliptice, pur şi simplu! Pentru că cele două prietene care se întâlnesc în holul Operei şi una zice vai ce haină albă ai şi cealaltă scoate din geantă persilu- sunt deja banalităţi faţă de ceea ce vezi azi… Într-o toaletă de lux o fată se rujează, alta iese de la toaletă şi cealaltă se întoarce şi zice cum mai stai cu tranzitu intestinal? Eu voi mânca de vie fiinţa umană care a spus replica asta din proprie iniţiativă! Dar, încă o dată, businessu e business, bugetele sunt bugete, deci o facem, asta ea. Dar mai e o treabă în publicitate şi cei de la PR o ştiu cel mai bine: pe moment, când primim informaţii, normal, avem nişte reacţii. Unele negative, unele pozitive, altele amestecate, etc. dar în timp, primele reacţii care trec sunt cele negative. Că nu poţi rămâne la nesfârşit supărat sau enervat. Deci, după ce spui bă ce tâmpiţi sunt ăştia, m-am săturat nu mai vreau să văd etc… peste 5 zile, când eşti în magazin şi te râcâie pe aici, şi vezi pastila, o iei, uite mă, Foritfikat, Şi iei Fortifikat! Nu-ţi mai aduci aminte că acu 5 zile îi ziceai nevestei în sufragerie: dacă aş putea, i-aş omorî p-ăştia cu reclamele lor.

Unde e mai bine să faci azi publicitate: Tv, online, radio, print?

„Go where the consumer is”. Şi înainte de orice „know your consumers”. Şi cum ei sunt pe online, pare că onlineul este acum tentant…

Ce le veţi spune celor la Academia Minţilor Creative?

Vreau să îi motivez dacă se poate pe termen scurt, dacă nu chiar lung. Dar eu nu pot spune acum ce le voi zice nici în conferinţa asta, nici în altele. Ştiu tema, ştiu ce am de zis, dar sunt ca pâinea pe care atunci când o scoţi din cuptor e bună, nu înainte

Deci sunteţi spontan.

Ştiţi cum e cu spontaneitatea asta…Sunt spontan fiindcă am exersat câteva mii de ore înainte…

Matei spune că l-aţi inspirat. Pe dvs cine v-a inspirat?

Chiar e greu de spus, eu am avut noroc… Asta m-a şi ajutat să mă comport mai boem, aşa… Pe tot parcursul existenţei mele am observat că momentele importante au fost rezultatele unei întâmplări. Tata a murit când eu aveam 7 ani, mama când aveam 17 ani, la 18 ani, când toată lumea dădea la facultate, eu eram cu o bunică care mă iubea, dar care nu ştia mai nimic. Norocul face că aveam un vecin care a zis hai, Sorine, vino să iei şi tu meditaţii, (ei aveau un băiat cu care eram prieten) cu Mielu Zlate de la Psihologie. Şi am făcut. Şi am intrat. Din prima! Erau 19 pe un loc. Eu nici nu am realizat miza atunci. Că dacă nu aş fi intrat, mă duceam 2 ani în armată şi viaţa mea ar fi arătat cu totul şi cu totul altfel decât azi.

Şi am făcut Psihologie 4 ani, am terminat în 79, m-au repartizat pe la Medgidia, am fost pe la diverse şcoli, mi-am dat demisia după vrei 3 ani, prin 86 am prins un concurs la SANEPID, şi până în 89 am stat acolo.

Şi în publicitate cum aţi ajuns?

Păi după Revoluţie, entuziasmat, am intrat la Institutul de Cercetări în Educaţie unde am stat 2 ani. Numai că acolo mă cam plictiseam, că nu făceam mare lucru. Studiam 6 luni învăţământul din Suedia de pildă. Şi rezultatele nu foloseau nimănui… Aşa că am plecat prin 93 la ATF care anunţa prin mica publicitate înfiinţarea unui post de şef servicii relaţii internaţionale. Suna foarte tare, mie nu-mi era foarte clar şi m-am dus să întreb. Mi s-a arătat un birou în care se afla un fax. Era un fax frumos, toţi se uitau la el ca la moaştele sfintele Parascheva. Rebengiuc era rector atunci, Gelu Colceag era la Teatru, Stere Gulea la Film… Şi prin faxul ăla curgeau (eram după Revoluţie, da?) invitaţii peste tot prin lume, iar ei nu făceau faţă. Aşa că în felul acesta am ajuns la ATF. Aici l-am cunoscut pe Lucian Georgescu. El era student acolo… Colabora cu jumătate de normă la biroul de relaţii internaţionale unde eu eram şef… Şi aşa ne-am împrietenit. Aveam preocupări comune, eu eram cinefil, el avea nişte filme pe care nici Academia Teatru şi Film nu le avea… Uşor, uşor, el mi-a zis prin 94 că o agenţie de publicitate caută psihologi care să interpreteze rezultatele testelor de consum… Şi aşa am ajuns în publicitate la Graffiti unde sunt de 23 de ani…

Vreau să-mi explicaţi outfitul… Tricoul, codiţa…

Ah… Din plictiseală…

Cum l-aţi descrie pe Matei?

Cel care Îl adoră pe Dumnezeu, Îl vede pe Dumnezeu perfect! Când ţii la cineva ca la Dumnezeu, îl vezi perfect. Aşa îl văd eu pe Matei. Matei m-a acuzat mereu că am o reacţie exagerată atunci când, ca orice om, greşeşte. Numai că eu, dacă văd aceeaşi greşeală la altu, sunt foarte înţelegător, nu dau doi bani, dar când o văd la el, iau foc! Dar asta e dovada cea mai clară că el este Dumnezeu pentru mine.

 

viewscnt

Articole recomandate