George are numai 8 ani și până la vârsta asta, viața s-a încăpățânat să-i atârne de gât numai griji și probleme, nemailăsându-i timp liber pentru joacă, veselie și micile prostioare pe care le fac copiii.
După ce l-am cunoscut și după ce i-am aflat povestea, gândul meu a fost cumva unul de recunoștință față de soartă, imaginându-mi ce viață ar fi putut avea acest copil dacă i s-ar fi împotrivit.
Un loc prea mic pentru așa un suflet mare
George locuiește în satul Progresu, județul Călărași, într-o căsuță cât o cutie de chibrituri, compusă dintr-o cameră și o bucătărie minusculă. În acea cameră doarme împreună cu bunicul lui, un bătrân ce n-ar sta pe gânduri dacă ar fi să-și vândă sufletul pentru el. Dar nu i-l cumpără nimeni, așa că orice se face în viață, e numai pentru George.
Iar băiatul știe asta și îl răsplătește cu zâmbete, mângâieri și note bune.
Cea care ține loc de mamă în viața lui George este chiar mătușa, sora mamei lui biologice, dar și nașa de botez. Ea trece în fiecare zi „pe acasă”, să-l vadă pe George, să-l asculte la română și la engleză și să-i verifice temele la matematică. Știe că dacă într-o singură zi nu face asta, ar însemna să-și asume poate un destin ratat al copilului, și așa pus la grea încercare de soartă.
Zilele trec una după alta, George crește, e lăudat la școală, e alintat de bunic, ajutat de mătușă și pomenit în rugăciunile oamenilor de bine din sat. Toată lumea știe istoria lui și fiecare separat, își dorește ca el să răzbată în viață.
Povestea lui George pare desprinsă dintr-o carte de Victor Hugo
L-am cunoscut pe George în toamna anului trecut, întâlnire facilitată de organizația Narada. M-a salutat, mi-a răspuns politicos la două întrebări, după care s-a retras, constrâns fiind de timiditate și rușine. Zilele trecute, soarta mi-a readus în fața ochilor povestea lui pentru că aceeași organizație, activă în educație, a lansat o campanie de fundraising pentru redirecționarea procentului de 3,5 % din impozitul pe venit.
Și așa am aflat întreaga poveste a lui George, una care seamănă teribil de mult cu a personajelor lui Victor Hugo.
George este al optulea copil al părinților lui și a venit pe lume într-o familie extrem de dezbinată de vicii și greutăți ale vieții. Ceilalți șapte frați ai lui au ajuns toți în centre de plasament, pe de-o parte pentru că părinții nu și-au permis să-i crească, pe de altă parte, probabil, din cauza lipsei educației ce implică imposibilitatea luării unor decizii asumate și responsabile în ceea ce privește aducerea pe lume a copiilor.
Citește și: Povestea copilului ce la 9 ani învață singur limba engleză și rezolvă cele mai complicate probleme la matematică. Cristian, copilul cu o minte sclipitoare a cărui tulburare comportamentală rămâne nediagnosticată
Norocul lui George a fost că mama lui și-a rugat sora să-l boteze și cu această ocazie l-a adus în casa părintească. Avea trei luni. După acel eveniment important în viața oricărei familii, atât mama, cât și tatăl copilului au plecat, fiecare s-a recăsătorit în sate învecinate comunei Progresu și de atunci puține au fost ocaziile în care s-au mai interesat de el.
Cei care l-au primit cu inima deschisă au fost bunicii și mătușa, care pe atunci era elevă la liceu și locuia în casa părintească. Bunica a fost cea care l-a pupat pe frunte seara, înainte de culcare, care l-a legănat și care i-a alinat durerile atunci când era bolnăvior. Tot ea i-a pregătit pentru prima dată ghiozdanul pentru școală și i-a lăsat cu dragoste un sendviș la pachețel.
Însă, după primele zile de școală, bunica, măcinată la propriu de diabet – avea picioarele amputate – s-a prăpădit, lăsând un gol imens în sufletul copilului, pe care azi încearcă să-l umple cu blândețe bunicul.
George nu plânge și nu se plânge. A înțeles că așa a vrut Dumnezeu și încearcă s-și vadă mai departe de drumul lui în viață, chiar dacă tăcerea lui trădează emoții puternice și traume care, neîmpărtășite, la un moment dat ar putea să-i fie fatale.
E unul dintre cei mai buni elevi la matematică din clasa lui, desenează extrem de frumos și a spus la un moment dat că și-ar dori să se facă polițist.
Oare drumul lui în viață va merge lin? Ce șanse sunt ca George să nu abandoneze școala și să-și compromită viitorul? Probabil multe, având în vedere că singura care îl mai îndrumă este mătușa lui și că bunicul are o pensie infimă din care se străduiește să-i asigure tot suportul necesar.
George – o voce pentru mii de copii din România
Pentru George și pentru câteva mii de copii din România, Narada a demarat această campanie de fundraising. Direcționând 3,5 % din impozitul pe venit, fiecare dintre noi vom ajuta. Cu banii strânși, Narada implementează o serie de programe de dezvoltare socio-emoțională pentru toți copiii aflați în situații asemănătoare cu cea a lui George. Astfel, se vor organiza webinarii pe tema siguranței în școli, atât pentru profesori, cât și pentru elevi și o serie de consilieri școlari și psihologi vor aborda emoțiile atât din perspectiva copiilor, cât și ale părinților, dar și profesorilor.
În plus, Narada pune la dispoziție o serie de cursuri de dezvoltare personală, conținut atractiv și interactiv pentru elevi, astfel încât, de la vârste foarte fragede, ei să poată identifica emoțiile și, implicit, nevoile, pentru a fi capabili să ceară ajutor.
Aceste programe vor fi implementate în școlile țintă din România, majoritatea dintre ele la ore, astfel încât să fie accesibile cât mai multor copii.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
