Turismul în fostele lagăre de concentrare: „Austerlitz”

„Austerlitz”, filmul documentar despre turismul în fostele lagăre de concentrare, super premiat la mai multe festivaluri europene de film, ajunge şi în cinematografele româneşti, din 24 noiembrie, fiind distribuit de Transilvania Film.

Titlul filmului misterios, provocator şi deranjant al lui Serghei Loznitsa este, după spusele regizorului, inspirat de romanul lui WG Sebald din 2001, în care un personaj numit Austerlitz, după ce creşte în Marea Britanie ca refugiat, vede un film de propagandă nazist despre tabăra Theresienstadt şi are impresia că o recunoaşte pe mama sa în acest film. Aceasta este o carte despre anularea istoriei create de memoriile oficiale. Desigur, are un al sens: titlul poate fi confundat în prima fracţiune de secundă cu „Auschwitz”. Este un trompe l’oeil lingvistic. Ororile secolului al XX-lea se retrag în mormântul prăfuit al istoriei, alăturându-se bătăliilor secolului al XIX-lea: Auschwitz este un cuvânt, care într-o bună zi poate avea o încărcătură electrică atât de mică precum Austerlitz.

Există în Europa locuri care rezistă ca suveniruri dureroase ale fabricilor unde oamenii erau tranformaţi în cenusă. Aceste locuri sunt acum memoriale deschise publicului şi vizitate de mii de turişti în fiecare an. Documentarul îi urmăreşte pe vizitatorii unui astfel de loc ridicat pe teritoriul unui fost lagăr de concentrare. De ce vin ei aici? Ce caută?

Sergei Loznitsa a declarat într-un interviu pentru The Seventh Art următoarele: „Ca de obicei, întregul film începe de la un moment straniu din viaţa mea: se întâmpla să mă aflu într-un astfel de loc – un alt lagăr, Buchenwald – şi am rămas cu o impresie atât de puternică în urma vizitei mele. Am început să mă întreb: „Ce fac aici? Cum este posibil ca în urmă cu 70 de ani să fi existat cadavre peste tot în acest loc? Cum pot să stau şi să privesc un crematoriu? Ce vreau să văd acolo?” Acest tip de întrebări m-au determinat să mă apuc de documentarul „Austerlitz”. Mă uitam în jur la oameni şi vedeam numai feţele ignorante ale turiştilor. E ciudat. Nu cred ca un asemenea loc ar trebui să fie un loc turistic.”

După debutul său din cadrul Venice Film Festival, „Austerlitz” şi-a continuat traseul pe la numeroase festivaluri de film, remarcându-se printr-un câştig şi două nominalizări la Traverse City Film Festival, respectiv Indiewire Critics’ Poll şi Cartagena Film Festival.

Dar, în cele din urmă, filmul „Austelitz” este, probabil, mai presus de toate o meditaţie bântuitoare, în care istoria fizică a lagărelor se luptă cu uitarea. Într-o secvenţă a filmului, fiecare vizitator îşi face un selfie cu semnul „Arbeit Macht Frei” de pe poarta de la intrarea în lagăr.