Interviuri

Viaţa cu gust de „cremă mousseline cu vanilie şi toping de rubarbă poşată în vin spumant” sau de vorbă cu PrăjiturEla

Share pe Facebook

Când am intrat prima dată pe laPrăjiturEla.ro, am simţit în nări miros de vanilie. Asta a fost pur senzaţia mea, iar apoi am aflat că Mihaelei Sava îi place la nebunie vanilia. Am citit descrierea ei şi apoi m-am pierdut îndelung printre pozele cu mâncare şi prăjituri şi am salivat imaginându-mi aromele care se împletesc în bucătăria ei. PrăjiturEla (Mihaela Sava) găteşte din pasiune, iar asta se vede şi se simte. A învăţat să gătească de la mama ei, iar de la bunica ei a învăţat să iubească gătitul şi îşi aminteşte că vacanţele ei „aveau miros de alivenci cu mentă” alături de ea. În adolescenţă a stat un timp în Budapesta, laolaltă cu mulţi alţi studenţi veniţi din toate colţurile lumii şi atunci a gustat şi a cunoscut aromele din bucătăriile altor ţări. A făcut un curs de cofetar patiser, dar cam atât. Tot ceea ce ştie despre „bucătărit” a descoperit singură din pasiune. Are nevoie de un job full time care să-i asigure stabilitate, însă, după ce ajunge acasă de la job, intră în bucătărie unde dă frâu liber pasiunii sale. Mai jos, am povestit cu ea despre prăjituri, despre mâncăruri şi despre arome.

Care e prăjitura ta preferată?

Este o întrebare foarte dificilă pentru o pasionată de „prăjiturit”. Îmi plac multe, multe prăjituri. Momentan, de fapt de câţiva ani încoace, îmi place foarte mult Pavlova cu toping de fructe de vară.

Dar mâncarea ta preferată?

Preferata mea din toate timpurile: mâncarea de ardei copţi cu smântână.

Viaţa ta ce gust are?

Are gust de cremă mousseline cu vanilie şi toping de rubarbă poşată în vin spumant.

Care sunt top trei arome preferate ale tale?

Fără nicio ezitare: tonka, migdale (amaretto), vanilie.

De unde provine pasiunea ta pentru gătit?

Pasiunea mea a început în copilărie, pe lângă mama şi bunica. A căpătat contur însă când am locuit doi ani într-un cămin studenţesc internaţional şi multicultural la Budapesta.

Bunica ta chiar te-a învăţat să găteşti sau amintirea ei e doar plină de arome?

Mama m-a învăţat să gătesc, bunica m-a învăţat să iubesc gătitul, să descopăr aromele şi tehnicile.

Ai făcut vreo şcoală de bucătari sau te-ai perfecţionat singură?

Am făcut un curs de cofetar-patiser, însă profesia am învăţat-o tot prin auto documentare şi exerciţiu.

Povesteşte-mi despre anii petrecuţi la Budapesta...

Au fost doi ani în care am convieţuit cu studenţi din toate colţurile lumii, în care am învăţat ce înseamnă toleranţa şi am descoperit cât de diferiţi suntem atât ca indivizi, cât şi ca popoare.  Anii la Budapesta au fost cei în care mi-am dovedit că aş putea să trăiesc în orice colţ al lumii cu un buget mic spre foarte mic.

Care e mâncarea ta ungurească preferată?

Majoritatea prăjiturilor ungureşti sunt excepţionale. Ca mâncare îmi plac supele dulci de fructe, în special cea de vişine.

Ce-ţi place cel mai mult să găteşti?

Îmi place să gătesc mâncare, dar şi să creez deserturi cu arome inedite. De fapt, cel mai mult îmi place sa creez preparate.

Cum ţi-a venit ideea acestui blog culinar?

Îmi plăcea foarte mult să gătesc şi să pozez ce gătesc. La început îmi înnebuneam prietenii cu reţetele nou descoperite şi create. Aşa că, la sugestia lor am făcut un jurnal online, un caiet de suflet în care pot să aştern atât reţete, cât şi poveşti, descoperiri şi experienţe.

Este un business? Adică poţi trăi decent din asta sau mai ai şi un alt job?

Cu timpul a devenit un business. Cred că cel mai frumos lucru este să îţi transformi pasiunea în propriul business. Ca să răspund la a doua întrebare, da, poţi, însă nu foarte uşor. Eu am un job full time, fapt ce îmi oferă stabilitate şi îmi permite să nu fac compromisuri când vine vorba de colaborările pe care le realizez prin intermediul blogului.

Ce se întâmplă cu mâncarea pe care o găteşti pentru a o fotografia?

Toată, absolut toată mâncarea pe care o gătesc pentru a o poza ajunge pe masa noastră, a familiei sau a prietenilor. Până acum nu am gătit niciun preparat pe care să îl pozez şi atât.

Ţi s-a întâmplat de multe ori să nu-ţi iasă reţetele?

Din fericire nu prea. Mi s-a întâmplat de câteva ori, o data nu mi-a ieşit un clafoutis pentru că laptele nu era proaspăt şi o dată am greşit ceva la o reţetă de fondant de ciocolată. Uneori se întâmplă să nu dospească suficient pâinea. În general sunt destul de atentă şi dedicată preparatului pe care îl pregătesc.  

De unde aduni reţetele? De unde te inspiri?

Inspiraţia este nelimitată, timp să am! Mă inspir din cărţi, de pe Internet, din magazine, din piaţă, de pe stradă... De multe ori se întâmplă să creez un preparat pornind de la un singur ingredient.

Ţi se întâmplă vreodată să spui: nu mai ştiu ce să gătesc? (Asta auzeam de multe ori la mama, dar şi la colegele ei de birou)

Haha, amuzant că spui asta. Chiar zilele trecute am auzit o astfel de conversaţie şi m-am distrat. Din fericire nu mi se întâmplă. E atât de lungă lista cu „to do”, încât nu cred că voi ajunge să mă întreb vreodată „oare ce să mai gătesc?!”.

Prăjituri sau mâncare sărată?

Clar mâncare sărată.

Pentru cine ţi-ar plăcea să găteşti? ( o persoană/personalitate/chef/etc).

M-ai încuiat! Mi-au venit atât de multe personalităţi în minte acum... Mi-ar fi plăcut să îi gătesc bunicului meu, care a fost veteran de război. Să îi gătesc o reţetă românească tradiţională reinterpretată lui Massimo Bottura. Şi sunt mândră că am avut ocazia să gătesc pentru Radu Beligan.  

viewscnt

Articole recomandate